marți, 21 ianuarie 2014

Acceptarea emotiilor interioare

Acum câteva zile dacă mi-ar fi zis cineva că tot ceea ce trebuie făcut în unele situații de viată este non-acțiunea nu aș fi crezut. Auzeam oameni zicând că pur și simplu trebuie să lași timpul să își facă treaba și să aștepți ca lucrurile să se întâmple de la sine. Dar nu, nu aș fi crezut asta, pentru că nu mi se părea logic ca unele lucruri să se schimbe de la sine fără intervenția mea în prealabil. Am o dovadă personală că lucrurile se liniștesc de la sine și nu e nevoie să intervin eu într-un mod concret pentru a le rezolva.

Povestea râului care curge din cartea lui Osho „Emoțiile și sănătate”, m-a făcut să acționez diferit de data asta, s-au mai degrabă să nu acționez în vreun mod activ. Viața noastră, relațiile noastre cu ceilalți făcând o analogie poate fi asemănată cu un râu care curge. Râu acoperit de frunze. Unele frunze sunt verzi, altele s-au îngălbenit puțin... iar altele sunt uscate. Frunzele în această analogie reprezintă emoțiile, stările noastre sufletești, felul în care ne simțim în diferite situații. Încercând să fim împotriva a ceea ce simțim, și dorim să schimbăm rapid starea emoțională, tulburăm și mai mult apa, râul, și ajungem să alimentăm prin asta și m-ai mult stările negative încât devin și mai copleșitoare. Ideea este să rămânem observatori, acceptând emoțiile pe care le simțim și situația în sine; existența ei. Acceptăm faptul ca suntem capabili să avem asemenea emoții, de a simții asemenea lucruri și rămânem pe malul râului, observatori, fiind doar asta, observatori.

Observăm râul, vedem frunzele, și murdăria din apa cum curge la vale odată cu râul, le acceptăm prezența în râu, însă nu ne identificăm cu ele. Doar le observăm. Acceptarea existenței acelor frunze pe râul vieții noastre, observarea lor, și ne-identificarea cu ele reprezintă cea mai simplă metodă de a nu agrava, a nu tulbura, râul, situațiile de viață. Pur și simplu observarea frunzelor, și acceptarea existenței lor în râu, aduce cu sine o pace interioară, iar apa v-a deveni limpede ca întotdeauna de la sine. Odată cu timpul.

În tot procesul acesta sunt două lucruri foarte importante. Orice ar fi acceptă că ceea ce simți există acolo în tine însuți, iar al doilea pas, observa, fără să intri în râu. Doar observă cum curge râul. Observă în non-acțiune iar ceva miraculos se va întâmpla. Intrarea în râu pentru a scoate frunzele v-a murdări, v-a tulbura apa și mai mult, iar multe frunze de pe fundul râului vor ieșii la suprafață și te vor copleșii. Așadar nu intra în apă, doar observă frunzele cum curg. Nu îndrăzni să negi existența frunzelor în râu, și nu încerca să le scoți din râu pentru că tot ce vei face e să le răscolești și mai mult.

Fii doar prezent, acceptă-le, și observă-le. Nu încerca să intri în râu, și nu folosi nici o unealtă pentru a le scoate. Acceptă existența lor acolo, observă-le cum curg și rămâi observator.

Tot ce este este. Acceptarea sau negarea ta nu schimbă cu nimic lucrurile, însă acceptarea aduce pace interioară, bucurie, pe când ne-acceptarea lor, tristețe, suferință.