miercuri, 21 septembrie 2011

De ce îi prefer pe alții?

De multe ori se întâmplă să avem senzația că alături de oameni străini reușim să fim altfel decât alături de cei dragi, rudele. Plus de asta, parcă altfel reușim să ne înțelegem cu ceilalți decât cu neamurile. Eu personal aproape tot timpul am simțit că cei dragi mie nu sunt mulțumiți de ceea ce eu reușesc să fac. Parcă cei dragi nouă au mult mai multe așteptări de la noi.
Experiența trăită la Cluj mi-a deschis puțin ochii, și astfel am întâlnit persoane care îmi dădeau un altfel de feedback. Avem copiii, și ne purtăm cu ei ca și când ei ar trebui să le cunoască pe toate, și din păcate nu avem timp să le dăm explicații, sfaturi, lămuriri... Nu, doar lovim, zbierăm, și ne mai și așteptăm ca ei să stea alături de noi, și să se simtă confortabil în familie. Cum crezi tu ca și părinte că mă simt eu confortabil când din majoritatea lucrurilor pe care mi le dai ca și sarcini, eu nu primesc feedback de nici un fel, ba mai mult văd ca tu faci încă o dată același lucru că eu nu l-am făcut bine. Tu te gândești ca eu văd că nu ești mulțumit și că nu înțeleg unde am greșit, și ce nu e bine? Dar de ce nu îmi explici?
Pe lângă ani petrecuți la Cluj, vara trecută am trăit o experiență foarte importantă pentru mine, și foarte frumoasa. De ce a fost așa frumoasă? Uite de ce. Pentru că am fost în Italia la muncă la un unchi, și m-am simțit apreciat. În trei luni de zile cât am stat aici, nu am auzit reproșuri, nu am auzit "tu nu ești bun de nimic", sau "parcă ești de pe altă planetă", dar nici nu am văzut oameni care să refacă ceva ce eu nu aș fi făcut bine. Nu zic că am reușit eu să le fac toate stas și fără să fiu îndrumat sau fara să greșesc, însă am primit toate informațiile, și tot ce trebuia să știu ca să reușesc, iar când greșeam mi se explica cum ar fi trebuit să fac, de ce așa, și cum pot repara situația.
Experiența aceasta m-a făcut să cresc și să văd că pot fi oamenii și mulțumiți de mine. Recunosc, în fiecare minut eram stresat că nu știam dacă fac bine sau nu, însă venea seara, și cu ea odată, laudele de care aveam nevoie ca să mă conving și mai tare ca uite, în sfârșit pot.
De-a lungul acestor trei ani de studenție am mai avut astfel de experiențe în care să reușesc să îmi dau seama că ceea ce eu fac e ok, doar că până acum nu primeam toate indicațiile.
Nici o persoana nu e incapabilă să realizeze ceva anume. Însă cel mai important e să fie cineva acolo să îi arate cum.
Acum sunt iarăși în Italia, în alt loc, și nu pot să zic că mă simt în largul meu. Nu primesc feedback aproape deloc, iar comentariile la adresa mea de aud indirect.
Din experiențele trăite până acum alături de familie și persoane străine, am ajuns să fiu de acord cu o vorbă "de multe ori ajungi să te înțelegi mai bine cu un străin decât cu cei dragi" iar dacă ar fi să trag o concluzie și să iau o decizie, decizia ar fi să mă stabilesc la Cluj, orașul meu de suflet , departe de cei pentru care poate nu însemn mare lucru.

3 comentarii:

  1. poate cei dragi noua nu sunt intotdeuna multumiti de noi tocmai pentru ca tin mai mult la noi si au asteptari mai mari de la noi. de multe ori asteptarile altora ne provoaca sa vrem si noi mai mult de la noi. si din moment ce prietenii ni-ii putem alege, e "normal" sa alegem persoane care or sa fie multumite de noi asa cum suntem si de a caror prezenta si noi vom fi multumiti

    RăspundețiȘtergere
  2. Și eu m-am gândit la acest aspect. La faptul că, atunci când ți la cineva probabil ai implicit mai multe așteptări de la el. Însă nu știu dacă e potrivit ca această atitudine care duce la desconsiderare să fie folosită în majoritatea timpului. Când își dezvolta copilul acea securitate, și acea stimă de sine?

    Părerea mea e ca, trebuie să existe un sistem recompensă - pedeapsă, foarte bine pus la punct pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor noștri. De asemenea mă bucur că văd uneori părinți în jurul meu care explică foarte clar copiilor ce greșesc, de ce e greșit, și cum ar trebui să facă. Plus de asta, nu se raportează la copil ca fiind "prost", și nu îl numesc astfel, ci consideră că ceea ce a făcut copilul este prost. E o mare diferență între a zice copilului zi de zi ca e prost, "de pe alta planeta", și a-i explica că ceea ce a făcut nu e tocmai cel mai potrivit lucru.

    RăspundețiȘtergere
  3. eu cu un lucru am ramas (care mi-a placut mult si in care si cred) de la psihologie din anul I - pentru dezvoltarea unui om e esential sa i se acorde dragoste neconditionata. fericirea e undeva la intersectia dintre dragostea neconditionata si asteptarile pe care le avem de la cei dragi

    RăspundețiȘtergere