Cluj, un oraș de suflet.

Stăteam ieri și mă gândeam la cei trei ani pe care i-am petrecut la Cluj. La toate lucrurile realizate acolo, prietenii pe care i-am avut, și toate lucrurile de care acum îmi este dor. Sunt o grămadă de amintiri și trăiri care mă fac să fiu atașat de acest minunat oraș.


De aproximativ două luni sunt în Italia, muncesc aici, iar ceea ce reușesc să fac aici mi se pare foarte sec. Îmi lipsesc acele activități sociale în care mă implicam, îmi lipsesc prietenii alături de care mă distram și munceam pentru a realiza o campanie, un eveniment. Pot oricând să fac clătite, dar niciodată parcă nu sunt așa bune ca cele pe care le împărțeam cu cei dragi mie, ASAS. De asemenea îmi amintesc cu drag excursiile în care am mers, și multe multe lucruri minunate pe care atunci când eram acolo nu le prețuiam așa mult, însă acum când sunt așa departe de ele, mi-aș dorii să pot da timpul înapoi și sa fiu iar printre ei.


E ciudat cum nu reușim să ne dăm seama de minunăția lucrurilor pe care le avem atunci când trebuie, și doar când pierdem acele lucruri începem să le prețuim. Atunci când eram acolo și trăiam acele momente nu îmi dădeam seama cât de importante sunt defapt și că dacă nu le-aș avea aș fi sărac.


De asemenea îmi este dor de club, de nopțile petrecute alături de prietenii mei dragi alături de care mergeam la acel club, și tot timpul aproape la același. Acum când mă văd aici în Italia singur, doar cu familia, fără prieteni, activități sociale, club, îmi dau seama că acolo la Cluj mă așteaptă o grămadă de oameni minunați, oameni care m-au apreciat, alături de care am învățat multe lucruri, și alături de care am putut să îmi descopăr punctele slabe, astfel încât să devin ceea ce sunt acum. Să mă accept necondiționat, și multe alte lucruri.


Vreau să mulțumesc pe această cale, profesorilor, colegilor, și tuturor prietenilor care în tot acest timp mi-au fost aproape. Dacă ar fi să trec aici pe toți acei oameni ar arăta acestă postare mai ceva ca un pomelnic, așa că pentru ai acoperi pe toți, pot să zic patru cuvinte : facultate, ASAS, PSI și ZIG ZAG.


UPDATE 05.04.2013



Cumva s-a încheiat această etapă din viața mea. Am revenit acasă, după ce am luat examenul de licență, și am făcut și școala de șoferi... Povesteam întâmplator cu un amic de ce am ales eu Clujul.. Cum nu îmi doream defapt să fiu student, ci mai degrabă, îmi doream să reușesc să fiu independent, și cât mai departe de casă pentru o vreme. Acum, în timp ce privesc la acești 4, 5 ani, la felul în care eram acum 5 ani față de cum sunt acum, îmi dau seama că a fost cea mai bună decizie pe care am putut să o iau in viața mea. Spre binele și dezvoltarea mea.


Cluj, un oraș de suflet, e locul în care am întâlnit cei mai buni prieteni. În care am învățat cele mai multe lucruri. Fiecare persoană pe care am întâlnit-o, și cu care am reușit să relaționez a contribuit la dezvoltarea mea. Nu am reușit să fiu pe placul tuturor, deși la început credeam ca e necesar să fiu astfel, dar am învățat că fiecare suntem unici, și că nu putem să ne potrivim cu toate persoanele. Fiecare avem valori în care credem, și pe care le promovăm, dar nici un set de valori nu e greșit.. E doar alt set de valori. Gândul că din toamnă o să mă reîntorc acolo mă bucură, mai ales că acum am acolo un grup de prieteni și de suport foarte fain. Oameni care credem în aproximativ aceleași lucruri, avem valori comune, și ne dorim aproximativ aceleași lucruri. Ce ai putea să îți dorești mai mult decâț să ajungi să fi înconjurat de astfel de persoane. Să ai un mediu pozitiv, ok, oameni care te apreciază, și oameni de calitate până la urmă.